Azi am plans

Mai copii, viata e simpla. Ne nastem si murim. La asta se rezuma tot. Alegerile care le facem pe pacursul vietii, care ne pot complica viata sau pur si simple sa ne grabim spre urmatorul nivel, sunt niste iluzii ce ni le facem noi cu mintiutile noastre.

Toti vrem mai mult de la viata, toti vrem sa asiguram un trai decent celor ce ne urmeaza, toti vrem sa iubim, toti vrem sa zambim, toti vrem sa fim iubiti, toti vrem sa fim ceva pentru cineva si toti vrem cineva sa fie ceva pentru noi. Suna complicat de simplu…

Azi am plans.

Azi a fost momentul in care mi-am dat seama, ca prin iluzia zilelor ce trec ca secundele pe ceas,eu am uitat. Am uitat cine sunt, am uitat cine a fost langa mine, am uitat cine a zambit langa mine, am uitat ca in viata tot ce trebuie sa faci e sa fii fericit cu ce ai. Noi alergam dupa fantome, noi suntem niste fantome. Rusine sa-mi fie!

Azi am plans,

Cand am ajuns intr-un loc unde am zambit. Intr-un loc de care poate aveam nevoie sa ma puna la punct si sa deschid ochii. Dar cum suntem in era societatii inexistente si doar a niste ID-uri date de Facebook, Twitter sau oricare retea anti-sociala, eu am deschis telefonul. Nu sa vorbesc cu cineva, ci sa trec agenda sus si jos.

Si am plans,

In momentul in care mi s-a facut pielea de gaina, in momentul in care am gasit un nume…rusine sa-mi fie…atat a ramas, un nume…Cici…varul meu care a murit la 19 ani, acum 6 ani. Varu meu care era ca un frate..varul meu care a vrut sa faca ceva in viata..a vrut sa faca ceva cu viata lui…dar nu l-a lasat viata…

Am stat 10 minute si m-am uitat in gol la numele lui si la numarul lui de telefon…nu inteleg cum ramanem niste nume…niste numere..niste poze…ma doare sa vad cum un om cu care vorbem poate de 20 ori pe zi…a ajuns un numar de telefon dintr-o agenda…nu inteleg cum am uitat de el..nu inteleg cum viata de zi cu zi ne face sa uitam sa fim noi…

Screenshot_2015-08-02-13-41-28

 

Comments

comments

Leave a Reply